Pentru prima dată Sângerei este menționat într-un document din 1586. În anul 1675, ultimul deținător de moșii din Sângerei,Ioan Kalmuțki, s-a refugiat în Polonia împreună cu Ștefan Vodă Petriceico și acolo a fost recunoscut nobil polonez de regele Ioan III al Poloniei. După anexarea Basarabiei la Rusia, proprietara moșiei Sângerei devine familia Keșco, care a deținut această proprietate până la mijlocul sec. XIX. Ultimii poprietari ai moșiei Sângerei, au fost din familia Kalmuțki, care au deținut-o până lareforma agrară din 1919. Prima școală primară s-a deschis în localitate în anul 1903.
În secolul XIX făcea parte din volostea Chișcăreni. În 1902 în Sângerei erau 402 case, cu o populație de 2006 persoane; o biserică, cu hramul sf. Nicolae, școală elementară rusească; 86 vite mari. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 2304 des. Proprietarul, V. Calmutski, avea aici un domeniu de 7655 desetine, împrejurul satului erau vii și grădini cu pomi.[2]
La 28 martie 1944 trupele sovietice au intrat în oraș.
La 7 aprilie 1965 capătă denumirea de Lazovsk, în numele revoluționarului Serghei Lazo. În 1973 populația localității a constituit 10,6 mii locuitori. În perioada sovietică la Sângerei funcționa o fabrică de vinuri, o fabrică de pâine, o secției a fabricii de covoare din Orhei, o secție a asociației „Lapte” din Bălți, combinatul de întreprinderi comunale, combinatul de deservire socială, tipografie, direcția intercolhoznică de construcții, o filială a coloanei motorizate nr. 81, sector de reparații și construcții, stație de incubație, baza de transporturi auto ATB-35. În Sângerei se afla sediul colhozului „Miciurin”. În 1972 producția globală a constituit 5,8 milioane de ruble, producție realizată – 4,56 mln. ruble, inclusiv viticultura și pomicultura – 1114,0 mii ruble, creșterea animalelor – 1348 mii ruble, culturi tehnice – 1292 mii ruble, cereale – 376 mii ruble. Venitul net obținut în 1972 a fost de 1,51 mln. ruble. La începutul anilor 1970 gospodăria locală dispunea de 116 tractoare, 34 combine și 32 autocamioane.[3]
Instituții de învățământ în anii 1970: 2 școli medii, școală sportivă, școală de muzică, 4 creșe-grădinițe. De asemenea, în Sângerei activau: casă de cultură, cinematograf, 2 cluburi, casă a pionierilor, 4 biblioteci, librărie, restaurant, 3 cafenele, hotel, nod de telecomunicații, magazin universal. Ocrotirea sănătății populației era asigurată de un spital raional cu 120 de paturi, policlinică, 3 puncte medicale, farmacii.[3]
Din anul 2001, Sângerei are legături de înfrățire cu orașul Hârlău din România.
